alexandra malina lipara
Poezie

Alexandra Mălina Lipară

Am descoperit că profilul meu psihologic este INFJ – 

sunt o fire melancolică, păstrez mici obiecte neînsemnate,

amintiri la care țin mult, și sunt prea implicată în trecut.

Mă întristează că un site știe mai multe despre mine

decât propria familie. Când eram mică și unchi-meu

trebuia să plece la muncă, îi ascundeam cheile 

în pantofi, mi-era frică să nu plece de tot, 

de asta mi-au plăcut dependenții de droguri, ei știu

cum e să ai nevoie cu disperare de ceva, de pildă

capsula magică de Ketonal duo – de obicei începe

cu o înțepătură în partea dreaptă, o ia în jos, durerea, 

de la una noi pornim, durerea, și-apoi două devenim,
durerea, și din două încă două, durerea, pân’ la 99,

urmează febra, vărsăturile, promisiunile că voi merge

la biserică, înjurăturile, plânsetele și-n final, împăcarea

cu moartea. Nu vreau să mă pună în sicriu pe spate,

să pară că am o gușă cât o plasă de cumpărături sau

să-mi aleagă un costum de babă și să-mi umple

buzunarele cu bani, cum se face la noi la machidoni,

când mi-ar fi folosit mai mult acum, că tot aud CT, 

trebuie să vă faceți un CT, ok, dar poate nu vreau

să-mi fac un CT. În unele zile e atât de rău, că îmi repet 

ai fi putut să te naști într-o familie de evrei în Germania

nazistă și să ajungi singură într-un lagăr ai fi putut să te

naști într-o familie de evrei în Germania nazistă și să ajungi

singură într-un lagăr ai fi putut să te naști într-o familie de

evrei în Germania nazistă și să ajungi singură într-un lagăr,

dar oricât aș vrea, nu e mai bine, însă prietenii mei sunt

mereu aici să îmi spună chestii drăguțe, de genul

coaie tu ești retardată are 47 de ani și o fată cât tine

sau trebuie să faci neapărat terapie. Mă cert adesea 

cu mama că citesc în loc să învăț să gătesc, m-am apucat de 

Obiecte pierdute, de Brooke Davis, despre o fetiță 

pe care o abandonează maică-sa la raionul de lenjerie

pentru femei. Mi-aș dori să pot face același lucru 

cu tristețea mea. Azi-dimineață am ieșit cu câinele și

am văzut o familie de melci, mama melc și trei melci

mai micuți, m-am emoționat, cred că la fel ca melcii

după ploaie apar lucrurile rele după o bucurie – am scăpat

de pietre, apoi au găsit o infecție care s-a vărsat în sânge.

Câinele s-a smucit să meargă spre unul mare și fioros,

l-am tras înapoi și mai tare, mă gândeam că tot așa

funcționează mecanismele de apărare la oameni, ca atunci

când i-am zis bărbatului de care sunt îndrăgostită că sper

să ardă de viu. Lui i-a ieșit ENTJ, îi e mai greu 

să își exprime emoțiile, adică în loc să mă blesteme,

mă rănește fără să-și dea seama și râde că mă consum

pentru personajele din seriale, dar a făcut primul pas

spre împăcare după ce am avut o criză urâtă de nervi

și m-am hotărât că nu mai vreau să-l văd niciodată.

Certurile n-au mai fost așa serioase când am văzut-o pe

Emily Brontë aruncând cu un fier de călcat după Jim Carrey.

patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum te-a întrebat și Mazilescu

de cine îți lipești tu umărul

ușor la raionul de electrocasnice

zilele astea oare ne-am

spălat vreo dată pe dinți

simultan

ce faci tu când se ceartă vecinii mei

ce fete tinere și frumoase mai iubești

cum să-ți spun știu

că nu te preocupă

dar sunt mai murdară

decât câmpurile pline

de noroi pe care aleargă

soldații din Afganistan de

când m-a atins altcineva

cred că aș fi vărsat

dacă i-aș fi auzit și

respirația dragostea mea

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *