Ana oravitan synthethic
Poezie

Ana Oravițan

TM, who am I to love you?

Timișoara, dacă ar fi să te alint,

n-aș putea să îți spun Timi, știm amândoi că nu ți se potrivește.

Îți voi zice TeMe.

TeMe, nu știu dacă te iubesc fiindcă ești cine ești,

sau pentru că nu am de ales.

Cât tupeu să am să îți spun chestia asta așa, pe nepusă masă,

nu e duminică la prânz, ba chiar e un poem.

Cine mă cred, drag TeMe, să scriu poezie pe băncile

tale, poate vreun boem amărât. Scheisse.

Mă plimb între bufnițe și cărți de nisip,

mă uit la biblioteci ca la statui într-un muzeu de artă

sculptori români și de artă, de poezie și de teatru,

English sculptors, Deutsche Bildhauer, sculptori științifici.

îi văd urmele de daltă ale lui Chivu

e așa de naiv să cred

că m-ai lăsa la tine în atelier,

 să mă joc cu șabloanele și marmura?

O, TeMe, ai grijă cu colesterolul.

Îmi place să cred că sunt o picătură din sângele tău:

când pulsul îți accelerează,

am plecat prima de la semafor;

când ai trepidații,

un bou mi-a tăiat calea.

Când merg spre casă, nu pot să aleg un drum preferat;

important e să mă conduci,

ridică frâna de mână.

Vizualizez drumul ca un impuls electric

printre nervii tăi stradali, ce-ți circulă sub piele.

N-am nevoie de GPS să-ți găsesc Destinația.

TeMe, nu știu cu ce echipă ții, și poate ar fi mai bine să rămână așa.

Of, TeMe, mai o întrebare am. Dacă mă iubești așa cum

îmi spui prin codul Morse al felinarelor pe lângă care mă plimb

seara, cu Lana în urechi,

dacă mă iubești așa cum spui, îți vine să crezi că aș putea

să las Mica Vienă pentru cea mare? Nici mie,

crezi în relații la distanță?

Jocul tronurilor. Jocul scaunelor în avion

din avion

norii amprente ale zeilor

pe pământ

Homo Sapiens

Homo Deus

Homo Norus

mă închin

unor idoli de plumb

din ale căror icoane

atacate

curg lacrimi de kerosen

atât de sus suntem

oare ne vede Dumnezeu?

sau poartă ochelari de soare

căci viitorul strălucește

ca un dinte de mafiot

            politician

cum îl chema pe ăla

a fost prim ministru

tocmai a trecut pe lângă mine

făcea schimb de loc

  celulă

cu un fost pușcăriaș

împart adn, arn, nr,

tatuaje cu 5 puncte –  

în noaptea hoților.

căștile în urechi

precum cozi împletite

în părul unei regine

muzica intră și iese

                             intră și iese

                            intră și iese

din mine

ca benzina din pompă

    în mașină.

oare m-aș purta mai frumos

dacă aș ști că voi fi înlocuită

de un robot? nu cred.

continui să mă hrănesc

ca o regină

ca un monarh

ich brauche Schmeckern

ich bin șmecheră

călătoresc în timp

iar zeii sunt lângă mine

și zboară odată cu mine

căci stâlpii pe care se clatină cerul

sunt coroana și credința

isolation.inc 2.0

lofi house pe repeat

conduc în neștire prin san andreas

cu soarele în oglinzi

și geamurile deschise

degetul e talpă pe W

vreau să ajung cât mai departe

în vice city

    sin city

să beau din paharul altcuiva

să joc cărți cu personajul altcuiva

să pariez dolari virtuali în casino

să pară că scorsese joacă în locul meu

și că el e închis în casă la calculator

nu eu

„Nu” e de ajuns? Nu e de ajuns.

De ziua sfântului Valentin

(Doamne ajută)

ies doar două tipuri de persoane

în noaptea cu lună roșie

fetele păgâne care ne sărbătorim magia

facem ritualuri sub formă de dansuri

hipnotizăm cu cercuri din șolduri.

singure (”only” sau ”lonely”?).

avem secrete închise în accesorii

ca niște lacăte pe poduri

dictăm muzica și ritmul

limba ne este maternă

avem acea iubire (de) sfântă.

suntem văduve negre

ce se mișcă pe pulsul piesei

cu toate picioarele pe care le au și nu le avem

deschise spre omor,

dar nu neapărat:

nu e momentul pentru sânge

bărbații creștini ce ne absorb magia

o ard o aspiră o seacă de pulpă

aparat perfect numit încolțirea prăzii

penibilitatea le e stea în frunte

(n colțuri)

se țin de crezul lor ca ancora de pământul uscat

fetele sus numite, Galatee,

atinse de razele sângerii

de degete sângerii

pe corpul alb de marmură

trezite la viață și

îndrăgostite pe veci

de acel sculptor

care se uită la noi și la corpurile noastre

cu acei ochi

doar pentru că un anume Valentin

a căsătorit două suflete

păgân și creștin

și atunci noi, sub vraja lunii,

suntem un simplu Darts pentru Cupidon, nu?

nu

nu e de ajuns:

noi

regine

a căror coroană

ar putea rupe

gâtul

oricăror vânători

care ne promit inimi peste

inimi peste

inimi

de prințese albe ca zăpada

și omoară fiecare panteră neagră

ca să demonstreze că sunt puternici

că sunt zei Ra

în vârful piramidei trofice

scuze noi

noi suntem Nefertiti, Cleopatra și mamele lor

noi suntem Iman, Elizabeth și mamele lor

toate la un loc

un singur măr a fost de ajuns

să schimbăm cursul poveștii

doamne ajută

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *