andrei dosa
Articole

Interviu cu Andrei Dósa: „vreau să scriu ceva funny și înălțător”

Andrei Dósa s-a născut în 1985, la Brașov. A publicat cinci volume de poezie: Când va veni ceea ce este desăvârşit (Tracus Arte, 2011), American Experience (Cartea Românească, 2013), Nada (Pandora Publishing, 2015), Adevăratul băiat de aur (Max Blecher, 2017), Expectativa luminoasă (OMG, 2020) și romanul Ierbar (Polirom, 2018). Traduce poezie și proză din limba maghiară.

I-am adresat 10 întrebări lui Andrei Dósa, în cadrul rubricii de interviuri Cenaclub, pe care o lansăm pe această cale.

10

Andrei, la o primă căutare pe google găsim și blog-ul tău, Cutia neagră, unde ai postat preponderent poezie, până prin 2017. Acolo te prezentai cititorilor la secțiunea Cine este Andrei Dósa și ce vrea el?”. 

Permite-mi să preiau întrebarea, și spune-mi, te rog, cine este azi Andrei Dósa și ce vrea el?

Într-o anumită măsură, Andrei de astăzi este identic cu Andrei care a scris acea secţiune.

Adică un ambiţios leneş, care vrea să ajungă departe, dar cu efort minim, dacă se poate. Cu alte cuvinte, să scrie chestii faine, true, dar să nu transpire prea tare, pentru că sudoarea e uncool. Să dau un exemplu: să presupunem că Andrei vrea să scrie sonete, dar nu e dispus să asculte şi să rafineze ritmurile cuvintelor, să-şi înghesuie ideile şi imaginile în pentametri şi aşa mai departe. Nu e dispus să muncească prea mult, convingerea lui secretă e că starea de graţie necesară scrierii sonetelor poate fi atinsă fără a parcurge etapa zecilor, poate a sutelor de sonete ratate. Dar e bine şi aşa, lumea de azi e guvernată de mediocritate şi wishful thinking.

9

Pentru că am menționat mai devreme google-ul, nu am putut să nu îmi amintesc versurile „Google este tatăl meu / de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată”, din volumul tău de debut. Ce crezi că nu putem învăța în 2020 de pe google? 

Putem să învăţăm multe de pe google, inclusiv cum să ridicăm un scaun albastru de pe jos, dar nu vom putea învăţa niciodată de la un motor de căutare cum să fim mai buni şi mai toleranţi unul cu celălalt, cum să ne depăşim fricile, cum să dăm înapoi ceea ce am primit. Lucrurile astea se învaţă pe viu, degeaba ne imaginăm că ar putea fi mai simplu.

8

După ce ai revenit din SUA, ai publicat American Experience. Spuneai într-un interviu, în 2012, că s-ar putea să renunți la acest titlu (nu ai renunțat). În același interviu, ai menționat că vrei să experimentezi aproape orice în poezie. Îți mai dorești încă asta?  

În momentul ăsta nu-mi doresc. Simt că, din punct de vedere tehnic, am obosit. Vreau să scriu ceva funny şi înălţător. Vreau mai multă căldură, mai multă apropiere. Într-un fel, îmi doresc să renunţ la vocea înstrăinată şi distantă care mă caracterizează de când mă ştiu şi să-mi însuşesc o voce mai caldă. Dar poate că e doar efectul anului 2020 asupra creierului meu.

Poem din volumul American Experience

7

Când ai lansat Nada, Dmitri Miticov a descris poezia ta astfel: poezia lui Andrei are calitatea de a rămâne, de la primul poem din cartea de debut și până la această carte, o poezie cu un discurs liniar constant și matur.” Ce crezi că diferă, pe lângă tematică, în volumele tale de poezie?

Cred că sunt foarte multe lucruri care diferă, dar nu vreau să mă alint sau să par arogant, spunând ceva de genul, mamă, ce poet versatil sunt, hai să vă ţin o prelegere despre asta. O să spun în schimb câteva lucruri random, ca şi cum întrebarea asta ar fi fost rostită pe terasă, la o bere: în American Experience poemele erau în mod voit lungi, cu versuri lungi, era un tribut adus unui anumit tip de poezie americană, care nu ţine cont de bariere, tirada whitmaniană, viziunea poeţilor beat etc. În Adevăratul băiat de aur, mai ales în ciclul Unité d’habitation, tehnica flanării afectează ritmul şi tehnica poeziilor. Expectativa luminoasă e înrudită, nu doar tematic, cu Nada. E încercarea mea de a atinge un grad ridicat de vulnerabilizare în mijlocul unui tumult emoţional plin de contradicţii. 

6

La doar un an după Adevăratul băiat de aur, ai publicat romanul Ierbar. Cum ai luat decizia de a încerca proză?

La masterul de la Braşov ni se dădeau şi exerciţii de proză, dar fie nu-mi ieşeau finalurile, fie îmi dădeam seama, după ce terminam de scris, că ceea ce spun nu e concludent, nu are un impact suficient de puternic. Alteori nu aveam răbdare pentru detalii. Scriam prea concentrat, încercam să rezolv în două pagini o poveste care ar fi meritat să fie dezvoltată în zece pagini. Dar probabil că dorinţa de a scrie ceva satisfăcător în genul epic era foarte mare. Aşa am început să scriu Ierbar. Dar la început totul a funcţionat pe principiul trial and error.

Mi-a luat aproape trei ani să-l scriu, iar când am revenit asupra primelor capitole, cu intenţia de a le redacta, mi-am dat seama că sunt prea încărcate, ca şi cum aş fi vrut să mă dau în spectacol, să arăt cu tot dinadinsul tot ce pot, tot ce ştiu. E o greşeală la care debutanţii sunt adesea predispuşi.

5

Anul acesta ai revenit cu un volum de poezie la OMG. Ce ar trebui să știm despre Expectativa luminoasă?

E un chapbook care închide în paginile sale o criză existenţială. Nouă ne place să ne rezolvăm crizele prin alţii, suntem fiinţe confuze, confuze, care seamănă confuzie în jur, într-o lume aflată la marginea extincţiei. Vrem să fim iubiţi şi apreciaţi – am fi în stare să distrugem totul în jur ca să obţinem ceea ce ne dorim. Expectativa e manifestarea unei tulburări de ataşament, cum e numită în limbajul de specialitate.

expectativa - dosa

4

Sunt convinsă că de-a lungul timpului ai participat la multe evenimente literare. Care este cea mai neobișnuită întâmplare la care ai asistat?

Au fost multe, dar una dintre cele mai awkward a fost participarea la decernarea premiilor Uniunii Scriitorilor pentru anul 2011. Am călătorit vreo 8 ore de la Cluj la Bucureşti, împreună cu Ştefan Manasia, lăsând în urmă, aveam să aflu în seara aceleiaşi zile, o fată care nu mai voia să fie cu mine. Am participat la eveniment, doar ca să realizez că de fapt nu aveam ce căuta acolo, pentru că nu câştigasem premiul de debut. Cu toate că în mailul oficial scria, negru pe alb, să particip în calitate de nominalizat. Eu crezusem că organizatorii nu m-ar ruga aşa ceva dacă n-ar avea scopul nobil şi întru totul de înţeles de a mă premia.

Apoi am stat cu poeţii şi scriitorii pe terasa Uniunii, dar le auzeam râsetele şi glumele ca în vis, eram tare mâhnit, nu atât din cauza premiului, cât mai degrabă pentru că tocmai primisem mesajul de adio de la prietena mea. Nu aveam unde să stau peste noapte, eram un exilat. Am plecat repede la gară, să prind ultimul tren spre Braşov.  

3

La ce cărți din biblioteca ta nu ai renunța niciodată?

La niciuna. Prefer să mai cumpăr un exemplar dintr-o carte pentru a o face cadou, decât să renunţ la ceva din bibliotecă. Ştiu că e absurd :)) Îmi place să împrumut cărţi, dar după un timp încep să-mi fac griji că n-o să le mai primesc niciodată înapoi.

2

Ce îți place să faci când nu scrii/traduci?

Îmi place să merg pe munte, să citesc, să mă joc cu fiul meu. În ultima vreme am făcut o pasiune pentru seriale şi miniserii. Mi-a plăcut foarte mult Mad Men şi, cel mai recent, Patrick Melrose, ecranizarea romanelor scriitorului britanic Edward St. Aubyn.

1

În ultima vreme, literatura a devenit tot mai prezentă în mediul digital. Cum crezi că va impacta acest lucru evoluția literaturii în următorii, să zicem, 30 de ani? 

În primul rând, cred că vor fi din ce în ce mai multe colaborări. Vor apărea colective de artişti, care vor crea împreună în mediul digital, un răspuns firesc la cantitatea uriaşă de informaţii şi de artă cu care suntem bombardaţi zilnic. Operele colective vor funcţiona ca nişte reţele, imune, pe cât posibil la scroll. Vor fi asemenea unor alveole, unde să te poţi odihni. Astăzi suntem încurajaţi să facem cu toţii artă, să creăm cu orice preţ conţinut, „poveşti”. Probabil că totul se va fragmenta şi mai mult în viitor, dar misiunea literaturii va rămâne aceeaşi, să critice şi să ofere o viziune coerentă asupra lumii în care trăim.

Andrei @SyntheEthic Poetry.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *