Fotograf: Adrian Cucu / Make up artist: Vera Cîrlugea
Poezie

Lena Chilari

caleidoscopul viziunii mele asupra lumii

caleidoscopul viziunii mele asupra lumii 
                           – este extrem de distorsionat 
nu înțeleg când trebuie să mă retrag 
sau când să nu-i duc mâncare iubitului meu 
acasă după ce a fost vaccinat 
nu înțeleg respingerea fără de zbatere 
sau masajul pe spate pentru detaliu ca preludiu 
– de ce ar trebui să țin ura și nu iubirea 
– de ce ar trebui să nu iert și să nu-l înțeleg 
                                                            pe celălalt 
cele trei degete distorsionate 
frigul unor piei albe ca neaua 
sau pietrele unor rinichi disfuncționali 
să fii cu mine este un cuțit cu două tăișuri 
                                               roase de naivitate

să fii cu mine este să simți că 
                                            pieces are not fitting


 
sau că te consum în timp ce mă chircesc
sub plapumă în stare embrionară 
să fii cu mine este un risc pe care ți-l asumi 
și din care nu mai ai voie să dai înapoi 
când n-o să mă simt singură 
într-o pătrime din oricare zi 
o să-ți netezesc pielea zbârcită 
o să arunc porumbeilor pietrele 
                                             rinichilor tăi
și o să-ți zâmbesc cu tinerețe 
iar ochii tăi de copil cu părul des și capul mare vor sclipi –
să fii cu mine este un risc pe care ți-l asumi  
să-ți asumi înseamnă să întinerești 
să întinerești înseamnă să nu te temi de nimic 
să nu te temi de nimic înseamnă totuși să te temi 
de un singur lucru pe lumea asta 

să fii cu mine este un risc pe care ți-l asumi 
                                 să te temi 
să fii cu mine este un risc pe care ți-l asumi   
                        să te temi de mine 

mi-am dat seama că m-am îndrăgostit la cinema victoria

răsuna le lac și plângeam
cum matthias îl săruta pe maxime xavier dolan
știam că sentimentele mele nu trebuiesc nimănui –
ai venit să ne uităm împreună la mommy cu tania
plânsă te-am îmbrățișat – hai lasă
te-am ținut în brațe iar apoi m-ai ținut tu
când m-a apucat o altă isterie de plâns
poate eu o să fiu iubita ta ți-am zâmbit
iar tu ai întors capul impresionat
știam amândoi că n-o să fiu
c-o să ne mai sărutăm o ultimă dată
știam că fiecare mesaj te îndepărtează
știam c-o să ajung să-ți spun în pandemie
după cămin că te iubesc și
– tocmai mi-am dat seama că nu mai are rost să scriu vreodată poeme despre tine

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *